Supraacoperirea se referă la un proces sau un material finit în care un material decorativ (cum ar fi folie PVC, furnir de lemn, hârtie decorativă etc.) este aplicat sau laminat pe suprafața unui substrat (cum ar fi profile de aluminiu, materiale plastice, lemn etc.) pentru a-i îmbunătăți aspectul, a îmbunătăți textura sau a-i întări funcționalitatea.
Procesele de supraacoperire pot fi clasificate în trei tipuri în funcție de obiectul acoperit: supraacoperire de sârmă, supraacoperire a cablurilor și supraacoperire radială a centurii anvelopelor. Aceste tipuri corespund zonelor de aplicare specifice, cum ar fi fire, cabluri și, respectiv, straturi radiale de centură de anvelope. Prin urmare, acest proces este utilizat pe scară largă în domenii industriale conexe.
Procesele de supraacoperire au aplicații largi în mai multe domenii.
De exemplu, în industria textilă, supraacoperirea firului este o aplicație obișnuită, în care o fibră (cum ar fi spandexul) este înfășurată în jurul suprafeței unei alte fibre (cum ar fi poliesterul sau bumbacul) pentru a oferi firului o mai bună elasticitate, rezistență la abraziune sau rezistență la riduri. În industria electronică, procesele de supraacoperire pot fi utilizate pentru a fabrica materiale compozite cu proprietăți electrice specifice, cum ar fi supraacoperiri conductoare sau izolante. În plus, procesele de acoperire sunt utilizate și în industria auto, aerospațială și construcții pentru a îmbunătăți rezistența la coroziune, rezistența la căldură sau proprietățile decorative ale materialelor.
