Turnarea prin injecție termoplastică se referă la procesul de fabricare a produselor folosind materiale plastice termoplastice ca materie primă, utilizând procesul de turnare prin injecție.
Înmuiere și întărire repetată: Materialele termoplastice se topesc într-o stare fluidă când sunt încălzite și se solidifică într-o formă fixă la răcire. Acest proces constituie o schimbare fizică care poate fi repetată de mai multe ori, facilitând astfel reciclarea și reutilizarea.
În termoplasticele tipice, greutatea moleculară a polimerilor poate varia de la sute de mii la câteva milioane, iar lungimea lanțurilor macromoleculare poate ajunge la 10⁻³ mm. Aceste macromolecule pot fi liniare-cum ar fi LLDPE și HDPE-sau ramificate, cum ar fi LDPE. Macromoleculele se încurcă unele cu altele, aranjandu-se fie într-o manieră dezordonată, fie relativ ordonată pentru a forma o „structură de stare-condensată”.
Când macromoleculele sunt aranjate într-un mod complet dezordonat, materialul este clasificat ca un termoplastic amorf; exemplele includ PVC, PC și PMMA. Aceste materiale se caracterizează printr-o bună transparență, rezistență mecanică relativ scăzută și flexibilitate ridicată. În schimb, materialele în care unele macromolecule-sau segmente ale acestora-sunt aranjate într-o structură uniformă, ordonată, sunt clasificate ca termoplastice cristaline; exemplele includ LLDPE, POM și nailon. Aceste materiale se caracterizează prin transparență relativ slabă, rezistență mecanică ridicată și flexibilitate mai scăzută.
Eficiență ridicată de turnare și adecvare pentru producția de masă: ciclul de turnare prin injecție este scurt (de obicei 30-60 de secunde), automatizarea este ușor de implementat, iar costul unitar de producție este scăzut.
